Tragedia care a avut loc în Macedonia de Nord în weekendul trecut a lăsat o rană adâncă în inimile tuturor celor care au aflat despre ea. Un incendiu devastator a distrus clubul de noapte din orașul Kocani, lăsând în urmă 59 de morți și 155 de răniți, majoritatea tineri. Ceea ce este cu adevărat șocant este paralela evidentă cu tragedia din România, din 2015, când Clubul Colectiv din București a fost mistuit de flăcări, iar 65 de tineri au murit în chinuri, mulți dintre ei în spitalele românești.
Povestea lui Andrej Lazarov, fotbalistul care și-a pierdut viața încercând să salveze pe alții din flăcările infernale, este un act de curaj care ne amintește de eroii din Colectiv. Lazarov a murit în urma inhalării fumului toxic, în timp ce făcea tot ce-i stătea în putință pentru a salva oameni nevinovați. Gestul său eroic va rămâne în amintirea noastră ca un simbol al sacrificiului suprem, dar și ca o lecție amară despre cât de mult contează pregătirea pentru a face față unei astfel de tragedii.
În ciuda eforturilor națiunii de a se recupera din durerea profundă, Macedonia de Nord se confruntă cu aceleași probleme de infrastructură și de prevenire care au marcat și România. Asemănările sunt îngrijorătoare: atât în Kocani, cât și în București, victimele s-au luptat cu un sistem de urgență nepregătit să facă față unei astfel de catastrofe. În timp ce victimele din Macedonia de Nord așteaptă transportul către spitale din alte țări, România, la zece ani de la Colectiv, nu a reușit să își construiască suficient centre de tratament pentru pacienții cu arsuri grave. La momentul actual, doar trei centre dedicate pacienților mari arși sunt în construcție, cu termenul de finalizare prelungit până în 2026. Și acest termen, deși necesar, rămâne mult prea lung față de nevoile actuale.
De asemenea, lipsa unui sistem de prevenire și protecție împotriva incendiilor în locuri publice din ambele țări subliniază un fenomen dureros: lecțiile nu au fost învățate. Deși autoritățile din România au făcut pași pentru a învăța din greșelile trecutului, cu multe măsuri implementate după Colectiv, infrastructura este încă insuficientă pentru a face față unui accident similar. Același lucru se poate spune și despre Macedonia de Nord, care, deși profund afectată de tragedia recentă, nu pare să fi învățat destule din această lecție.
În timp ce autoritățile din România s-au grăbit să ajute prin punerea la dispoziția Macedoniei aeronave militare pentru transportul răniților, întrebarea care se pune este una dureroasă: de ce nu avem, în prezent, suficient spațiu și dotări pentru a trata pacienții cu arsuri în propriul nostru sistem de sănătate? Răspunsul este același care a fost dat și în 2015, după tragedia Colectiv: lipsa de investiții, corupția și nepăsarea autorităților.
Nu trebuie să lăsăm ca amintirile dureroase ale tragediilor din trecut să se estompeze cu timpul. Este necesar ca atât autoritățile din Macedonia de Nord, cât și cele din România să își asume răspunderea și să ia măsuri urgente pentru a preveni repetarea unor astfel de catastrofe. Nu este suficient să construim doar clădiri sau spitale; trebuie să construim un sistem care să protejeze viața și să pună siguranța cetățenilor pe primul loc.
Pentru cei care au pierdut pe cineva în aceste tragedii, cuvintele nu vor putea adresa niciodată golul lăsat de absența celor dragi. În schimb, datoria noastră, a tuturor, este să învățăm din aceste greșeli și să asigurăm că viața celor pierduți nu a fost în zadar. În memoria celor care au murit în incendiile din Colectiv și Kocani, și în semn de respect pentru curajul lor, trebuie să facem ca această luptă pentru un sistem mai sigur și mai pregătit să fie purtată până la capăt.
